i. să nu dai vina pe alfabete stricate niciodată

urmărește flăcările până se sting

nimic nu e mai poluant decât gândirea.


ii. toate femeile sunt obligate să mă aducă pe lume

voi scrie pentru fiecare un proces verbal 

nicio femelă alfa nu mă iubește 

lianele evoluate arată tentant în a le diseca țesutul de rănire

nicio pată de sânge 

doar covorul pe care am copilărit mereu a avut o culoare ca de morți fătată.


iii. acest faci cum vrei auzit de la tata și de la alte varietăți de tata

mă descompune în varietăți de simona mult mai mici și mult mai multe care se usucă și mor

privirea lumii  carnivoro-semiacvatică îmi dă atacuri de anxietate

unghiile mele neroase sunt strâmbe și le pot admira doar când îmi intră țărâna în ele 

celulele mele moarte se unesc atât de intens cu mizeria

încât apa nu are cum să-mi arate cât de telurică sunt. 


iv. inimă rudimentară 

atât mai stă într-un trup golaș pătat de sânge sub jetul de apă cald

și piese osoase care nu știu să dea formă

unei paste curgătoare pe podea

i-am dat destul timp trupului să se coacă în durere și încă mai cere

am început să-i administrez în doze mici fără prescripție medicală poezie. 


v. poluez mediul

cu lacrimile alfabetelor în curs de scriere

dă-mi dreptul să omor cuvântul.